09.10.2007

Bela Bartok compozitor, pianist şi folclorist de renume mondial




Bartók, Béla - Compozitor, pianist, muzicolog şi folclorist de origine maghiară, născut la 25 martie 1881 Sânnicolau Mare, jud. Timiş. A decedat la 26 septembrie 1945, la New York.
în 1924, a fost decorat de către Ferdinand I, regele României, cu ordinul „Bene merenti“ cl. I
- în 1924, primeşte premiul „Enescu“
- în 1924, devine membru al Societăţii Compozitorilor Români
- în 1931, Franţa îi trimite „Legiunea de onoare“
- azi, la Paris, are o statuie în piaţa care îi poartă numele
- în 1955, Consiliul Mondial al Păcii i-a decernat titlul de membru onorific post mortem
- din 1991 este membru post mortem al Academiei Române
- în 1993, la Sânnicolaul Mare i s-a dezvelit un bust, iar o stradă îi poartă numele.
- din martie 2006, este Cetăţean de Onoare al oraşului Sânnicolau Mare.Titlul i s-a decernat cu prilejul evenimentelor organizate în martie 2006, respectiv la 125 de ani de la naştere.
( http://www.banaterra.eu/romana/b/bartok_bela/index.htm)

Nume: BARTOK
Prenume: Bela
Loc nastere: Nagyszentmiklos,districtul Torontal din Ungaria (acum Sannicolau Mare, Romania)
Data nastere: 25/03/1881
Loc deces: New York (Statele Unite ale Americii)
Data deces: 26/09/1945
Nationalitate: maghiara
Activitate:
Bela Viktor Janos Bartok, compozitor, pianist si folclorist maghiar, considerat unul dintre cei mai importanti compozitori ai secolului al XX-lea, pentru ca a reusit sa realizeze fuziunea intre nationalism si gandirea muzicala din acel secol. Mama lui, profesoara de pian, a fost cea care l-a asezat pentru prima oara in fata acestui instrument atunci cand inca nu implinise varsta de cinci ani. Tot ea a fost cea care a descoperit ca avea aptitudini uimitoare pt muzica. La varsta de unsprezece ani canta deja in public, iar in anul 1899 a intrat la Academia de Muzica din Budapesta. In anul 1902 a asculta "Asa grait-a Zarathustra" a lui Richard Strauss si a fost extrem de emotionat. Piesele pe care le-a scris in zilele urmatoare, precum "Kossuth" (poem simfonic in zece parti) reflectau traditia germana in general si influenta lui Strauss in particular. A continuat sa studieze pianul si a luat cateva lectii de la Dohnanyi - pianist sarguincios in stilul lui Brahms devenit in aceea perioada regele muzicii maghiare. In anul 1904 a compus Op.1, o "Rapsodie" pentru pian si orchestra, lucrare de orientare germana care exprima in acelasi timp o puternica apropiere fata de caracterul national maghiar al secolului XIX. Cu aceasta lucrare va castiga, la Paris, locul al doilea in cadrul concursului Rubinstein. In anul 1905, pleaca impreuna cu Zoltan Kodaly sa culeaga muzica folclorica ceea ce va determina o discontinuitate in linia evolutiva a lui Bartok. Din acest moment, studierea si clasificarea cantecelor populare ii va ocupa restul vietii. A descoperit impreuna cu Kodaly ca existau mai multe categorii de cantece populare maghiare in stilul vechi, cu melodie pentatonica; stilul nou, cu moduri mixte si game heptatonice; si o categorie mixta, in care se combinau ambele elemente. Un an mai tarziu (1906) va scote impreuna cu Kodaly colectia intitulata "Douazeci de cantece populare maghiare". De acum, Bartok va compune un corpus de muzica in care elementele folclorice sunt transpuse intr-un ansamblu universal. Dupa angajarea sa ca profesor de pian la Academia de Muzica din Budapesta a compus: "Portrete" (1908), "Bagatele" (1907), primul Cvartete de coarde (1908) si lucrari pentru pian. Desi, a scris multe compozitii de anvergura (o opera "Castelul lui Barba-Albastra"-1911, baletul-pantomima "Printul de lemn"-1917 sau baletul, "Mandarinul miraculos"-1919), muzica lui a beneficiat de foarte putine auditii publice, acordandu-i-se mai multa atentie in afara granitelor Ungariei decat in tara. In ultima jumatate a anilor 20, stilul lui Bartok a ajuns la deplina sa maturitate. Acum vor aparea lucrari de importanta majora, precum: "Cantata profana" (1930), primul dintre cele doua Concerte pentru pian (1926 si 1931), ultimele patru Cvartete de coarde (1927, 1928, 1934, 1939), Sonata pentru doua piane si percutie (1937), "Muzica de coarde, percutie si celesta" (1936 ) considerata de multi specialisti drept capodopera sa), Concertul pentru vioara nr.2 (1936) si Divertismentul pentru Orchestra de coarde (1939). Muzica din aceasta perioada are o extraordinara forta, vitalitate, virilitate, toate acestea exprimandu-se intr-un fel de nationalism salbatic. In anul 1939 pleaca in Statele Unite, unde-si va petrece ultimii ani ai vietii. Aici a primit un post la Universitatea Columbia, unde a lucrat la o colectie de cantece folclorice. Se imbolnaveste de leucemie si moare spre sfarsitul anului 1945. La cativa ani dupa moartea sa, se numara printre cei mai cantati compozitori moderni. (http://www.compendium.ro/pers_detalii.php?id_pers=576)

Niciun comentariu: